O iubire devorantă. Democrația Internetului naște monștri.

Standard

Pe bloguri sau în facebook suntem egali. Asta ne dă încredere în noi, avem ocazia și curajul să ne dezvăluim opiniile noastre unor oameni care, în real, fac parte dintr-o lume la care e posibil să nu avem acces.

Uneori democrația aceasta postmodernă creeaza situații hilare sau chiar îngrijorătoare.

Imaginați-vă o persoană cu cultură umanistă dobândită într-un liceu comunist.Ea simte că îi lipsește ceva fundamental. Poate a vrut să se exprime literar dar n-a reușit, căci n-a fost dispusă să asude ca să învețe a scrie. Asa cum știm că au făcut marii creatori, bunăoară Nichita Stănescu. Poate și harul i-a lipsit ei.

Știe că respectabil e să avem principii. Și pentru că a epuizat înainte de ‘89 principiile de stânga, acum se devotează celor de dreapta. Cu talibanismul neofitului.

E o iederă care caută un copac vânjos. Îl găsește. Scrie poeme, scrie texte politice de dreapta. E un om destul de izolat pe Net, deși ceea ce scrie are certă valoare. Izolat din varii motive: disidența veche, nerecunoscută așa cum ar trebui, iritabilitatea întâlnibilă la mulți creatori, stare ce îl îndepărteaza de persoane la fel de iritabile, poate nu la fel de talentate, de pe Net. Ea îl citește și îl citează cu sârg, numindu-l „poet erou”. Îl urmează cu fidelitate pe toate blogurile unde el publică și îi apără cauza cu mare tenacitate. Cam fară multă gramatică sau logică, lucruri remarcate de diverși “răuvoitori”, dar asta nu e foarte important în context. Creatorul o încurajează, îi spune că are intuiție. Chiar are o formă de intuiție, ca noi toți.
Devotiunea continuă, spre amuzamentul lucizilor de pe Net…până când ”idolul” începe să șovăie in susținerea principiilor sale politice. Începe să le nuanțeze, iar persoana ”fană” se debusolează. E drept că, la revolta sa politică se adaugă și vraja altui arbore, unul Anonim, misterios, dulce-acrișor, unul  așa cum le place celor nesiguri de ei înșiși. Dar…e unul care dă tare în prima ei iubire intelectuală și pare a fi, după o minte romantică, un mare om, care stă în anonimat spre a salva sufletele celor rătăciți, rătăciți în Real ori pe Net. Ea trece cu arme și bagaje de partea salvatorului, care e si un aderent “pur sânge” la aceleași principii politice de care s-a acroșat. În ”casa” Salvatorului devine și ea o Salvatoare, dând lecții de comportare pe Internet intelectualilor consacrați, punându-le diagnostice medicale, după modelul oferit de noul idol, îndoindu-se de valoarea operelor lor literare, evaluându-i doct în limbajul ei precar,lipsit de nuanțe, dar „sincer și entuziast”, cot la cot cu noul Guru. Se crede la fel de îndreptățită ca el să ”îndrume”, simțind că ei doi fac „o echipă”. Ea simte și crede asta întrucât el, misteriosul nou partener, știe cum să o manipuleze discret și eficient. Ea devine inclusiv un critic vajnic al operei politice și literare a primului său amor intelectual, spre deliciul – zgomotos exprimat – al acestui Guru anonim.

Povestea mea este exemplară. Ea se poate potrivi tuturor „fănitzelor” (sau ”fănoilor”, că sunt destui / destule pe tot Netul și în toate blogurile și subsolurilor imunde ale Netului).

Mie, acest gen de democrație internautică mi se pare că amintește de acele mobilizări ale oamenilor muncii spre a evalua operele creatorilor, în adunări de subculturali. Oameni slab școliți, convinși că dețin criteriile adevărului, încrezători în ei înșiși și în conducătorii iubiți care i-au ales să decidă. Dând fără milă în intelectualii indicați de gestul unui Guru comunistoid.

Cu tot respectul pentru toți internauții ca ființe umane, dezavuez comportamentele descrise mai sus.

Iar cele mai periculoase mi se par a fi comportamentele acestor Guru / „Guri” care crează o massă incultă de manevră fie pentru a-și ogoi insatisfacțiile de moment, fie – mult mai rău – pentru a-și hărțui adversarii intelectuali.

Ar fi bine ca ei, „Gurii”, să cugete asupra efectului de bumerang al tuturor actelor noastre, așadar și ale lor. Asta o  cred eu, cu toată responsabilitatea, aici și acum.

Advertisements

18 thoughts on “O iubire devorantă. Democrația Internetului naște monștri.

  1. Interesant dar:
    Este o moda acum sa satanizam internetul, dar nu putem trai fara el.
    Ce tot pomeniti, asa insistent, chestia cu pensionara “comunista”, liceul “comunist”, mitinguri “comuniste”?? Aveti cosmaruri cu “comunisti”, ca Patapievici?
    Problema pe internet este anonimatul, aia-i.

  2. Internetul, ca mediu de comunicare, e -in sine- OK.. Unele comportamente din Internet, precum cel descris de mine, nu sunt OK. Comunismul, cata vreme n-a fost supus unui proces, la fel precum nazismul, continua sa ma preocupe. Un rau eludat ori negat, se poate reinstala. Am tot respectul pentru d-l. Patapievici,si exist pe cont propriu. (Virgula e pusa intentionat).
    Aveti dreptate, ar fi de discutat si problema anonimatului, la adapostul caruia se pot face atat bune, cat si rele.

    • Nu va fie teama comunismul nu se reinstala din cauza degringoladei capitalismului. O teroare da, se va reinstala, dar una de tip fascistoid, un fascism al elitelor bogate, care vor tine popoarele cu botul pe labe. Comunism nu va fi pt. ca, dincolo de teroare, comunismul a insemnat industrializare, creare de locuri de munca si construirea de locuinte pt. cei multi si amarati (asta nu o afirm pt. ca mi-ar fi dor de comunisti !). Or azi in post-capitalism (asta este oranduirea sociala din UE in clipa asta) asistam la dezindustrializare si desfiintare de locuri de munca.
      Iertati-ma ca am fost agresiv in postarea anterioara. (anonimatul bata-l vina…. 🙂 )

  3. Multumesc celor care s-au ostenit sa strabata drumul pana la aceasta lume marginala a mea.

    Ieri au fost 25 de vizitatori si 41de vizionari. Azi, pana in acest moment cand scriu, 39 de vizitatori si 100 de vizionari.

    Multumesc celor care ma plac si celor care nu ma plac. Asa e in viata. Sunteti bine veniti!

  4. De ce simt oare unii oameni nevoia de a functiona ca turma sub obladuirea unui “guru” (de obicei de doi lei hiperinflati) ? Cum e sa fii “fan” de om si nu de idei ?

  5. E greu să stai pe propriile tălpi. Cere efort, exercițiu și un anume fel de inteligență. Ar merita sa incercam a o defini.
    Fanul de om poate crede ca a ales omul pentru ideile sale. Ii joaca festa zonele abisale ale personalitatii sale. Imponderabilele atractiei emotionale dau pondere vorbelor oarecare ale alesului. Ca un altfel de “boson Higgs”. Ca in amor. “Amor intellectualis”, ca sa zic asa.

    Frate, nu te joci cu Amorul, ca e un lucru foarte mare!

  6. Seara bună! Comunismul şi-n general, totalitalrsmele de orice fel, cultivă obedienţa şi anihilează logica, personalitatea şi gândirea critică individuală. Roadele acestei “culturi” se văd acuma exact în gândirea de împrumut şi atitudinea conformistă “de turmă” prezentă pe toate tarlalele democraţiei -reale si virtuale.

  7. @noradamian
    Bună să ne fie! Ați pus multe puncte pe multe I-uri.
    Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care oamenii cu spirit de turmă să nu-mi dea lecții de comportare. Ma deranjeaza obraznicia combinata cu incultura.
    Mă deranjează cand agramati vorbesc de ”complexele”
    d-lui Andrei Plesu. Freudismul e un lux intelectual. Un psihanalist poate avea nevoie de zece ani de studiu spre a se forma si nu si-ar permite niciodata sa diagnosticheze astfel.
    Pana la un punct lucrurile pot parea amuzante, dar si Partidul Comunist parea doar un prilej de amuzament la inceputurile timide ale sale.

  8. Referitor la comunism – Am 50 de ani, in 1989 eram un anticomunist fanatic, plangeam cu capul pe radio cand ascultam Radio Free Europe. Azi dupa terapia capitalista sunt tot mai de stanga si nu am decat un verdict: Cel putin intre 1966 si 1989 comunistii ne-au facut binele cu forta. Stiind ca romanii liberi au prea multe “figuri in cap” ca sa se autogestioneze.
    In dec. 1989 am trecut de la teroarea politica la teroarea economica. Ceausescu ne tragea zilnic 10 pumni in cap – democratii de 22 de ani ne trag 100.
    Cam asta e. Dupa parerea mea.

  9. @Tzompi
    Comunismul și fascismul, cum am mai spus, nu sunt decat doua fețe ale totalitarismului. Iar capitalismul construit de foști comuniști in patria noastra, manipulând masse educate în comunism, este cel pe care îl vedem. În alta ordine de idei, pentru intelectuali relele comunismului au insemnat mai mult decat lipsa hranei.
    A propos de asemănări comunism – nazism, știți bine ca și Hitler a creat locuri de muncă.

    Primesc scuzele dvs.
    Acest bloguleț este unul adult cand abordează teme sociale, așadar unul mai puțin încărcat afectiv în astfel de împrejurări.

    Am și teme lirice, insă nici acolo nu se produc explozii afective.

  10. Și pe această pagină, compasiunea mea tuturor celor care au reacționat violent – pe alt blog – la postarea de față, luând-o personal, asumându-și așadar comportamente menționate de mine la modul general.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s