Eu cu cine mă aliez? ”Meciul”, sau Istoria așa cum o scriu unii și ceilalți.

Standard

Tot prin anii 90, când mă jucam cu texte/discursuri narative vrând să găsesc o schemă de cititor/ascultător , am conceput o probă extrem de simplă vizând conversia de perspectivă.
Mai clar, am compus o sarcină de ”inversare a perspectivei de narare a unui eveniment ambiguu”. Au răspuns adolescenți.

O narațiune are un nivel al fabulei, adică al poveștii întâmplate, al ”istoriei” și un nivel al discursului, adică al poveștii povestite, al istoriei istorisite. Când citim/ ascultăm, noi deducem fabula (povestea întâmplată) din discurs (povestea povestită).
In proba mea, fabula conține un eveniment ambiguu.

Le-am citit adolescenților povestirea redată mai jos, povestire atribuită unui suporter al echipei ”Albatrosul”:

”Meciul

Mai erau doar câteva minute până la sfârșitul reprizei a doua și soarta meciului dintre echipele ”Albatrosul” și ”Cosmonauții” nu se decisese încă. Noi, suporterii ”Albatrosului” ne puneam toate speranțele în Ștef, centrul atacant. El nu era prea în formă, poate și din cauza arbitrului care îl amenințase fluturând cartonașul galben. Dar, încurajat din tribune, Ștef își revenise și conducea acum vijelios mingea spre poarta adversă, când un fundaș dur de la ”Cosmonauții” îl lovi în genunchiul drept. Era în careul de 16 metri, dar arbitrul parcă nu vedea ce se petrece.
Noroc cu arbitrul de margine, care semnală cu îndârjire neregula până ce ni se acordă lovitură de la 11metri.
Ștef o execută învingându-și durerea și…iată golul mult așteptat. Vă imaginați bucuria echipei ”Albatrosul” și a noastră, suporterii ei”.

Le-am cerut apoi să repovestească în scris această fază a meciului ca și cum ar fi suporteri ai echipei ”Cosmonauții”.
În fapt, să se decentreze, intrand în pielea unui suporter al echipei adverse, echipa ”Cosmonauții”.
Să se detașeze, știut fiind că, în cazul unei relatări la pesoana I-îi, cititorul se identifică mai degrabă cu povestitorul, acesta fiind ”centrul narativ”.

A. Există o categorie de ascultători iscusiți, capabili să-și imagineze atât istoria ”reală” cât și discursul despre ea ca inversate. Astfel, Ștef este considerat o falsă victimă care mimează faultul sau este făcut răspunzător de propria-i accidentare. Se afirmă că arbitrul de margine ține cu echipa ”Albatrosul”. Arbitrul de centru este apreciat ca fiind corect. Discursul este pigmentat cu aprecieri la adresa adversarilor și a arbitrului care a cerut lovitura de pedeapsă.

Iată un exemplu:

”După o bară de-a noastră, fiind surprins de apariția lui Gigă (fundașul primește un nume, nota mea) Ștef vru să șuteze dar mingea îi veni sub picior și alunecă, scrântindu-și piciorul […] Ochelaristului de arbitru de margine nu știu de unde îi veni idea că a fost fault în careu și ridică fanionul” (Luc., cl. A VII-a, Buc.)

B. Modul narării, discursul, poate fi schimbat, fără să se modifice fabula, ”istoria”. Astfel, Ștef a faultat, arbitrul de centru nu a văzut, arbitrul de margine a semnalat corect.
În discurs se introduc însă referiri la trăirile jucătorilor celor două echipe, precum și la justificări ale comportamentelor ”not OK” ale echipei al cărei suporter relatează acum, ori ale arbitrilor.

Un exemplu:
” Din păcate, jucătorii de la ”Cosmonauții” obosiseră și faultau cam des, ei nu puteau admite să fie învinși. Fulger (fundașul, nota mea) s-a înfuriat și a vrut să-l lovească pe Ștef. Ștef a executat furios, cred că și de durere. Arbitrul (de centru, nota mea) nu a văzut deoarece era un jucător în față” (Gab., cl. A VII-a, Buc.).

C. Lipsă de conversie, discurs doar aparent schimbat, sau repovestire.

Dau și aici un exemplu:

”Noi, suporterii ”Cosmonauților” ne pusesem toate speranțele în Matei (schimbare de nume, nota mea), centru atacant. Nu se arătase a fi prea in formă, poate și din cauza arbitrului care îl amenința, fluturând cartonașul galben. […]Noroc cu arbitrul de margine care semnală cu îndârjire neregula pînă ce ni s-a acordat lovitură de la 11 m. Mateuț o execută învingându-și durerea” (MA., cl. A VII-a, Pantelimon).

În loc de ”morală”:

a) Oare, în viața de zi cu zi, suntem noi disponibili să ascultăm -fără părtinire- relatarea unui eveniment de către persoane situate pe poziții opuse și cu interese opuse?

Ori ne situăm de partea unuia, pe care îl simțim mai aproape, mai ”al nostru” eludând/ desconsiderând alte posibile desfășurări ale poveștii reale? Desfășurări pe care -uneori- nici nu ni le putem imagina că ar fi posibile.

b) Oare istoria recentă se scrie cu toate discursurile necesare pentru a pricepe echilibrat povestea ”noastră” și ”a lor”, povestea comună și în același timp diferită, poate chiar opusă?

c) Oare nu ni se întâmplă uneori să inversăm -printr-o povestire proprie- perspectiva asupra unui fenomen ambiguu a unui povestitor care ne este opozant, pentru a impune acestui ”adversar” și spectatorilor care ne susțin opinia noastră?

Advertisements

4 thoughts on “Eu cu cine mă aliez? ”Meciul”, sau Istoria așa cum o scriu unii și ceilalți.

  1. Învingătorii, ca … mai toate, sunt vremelnici
    Iar mulţi doar pe-asta-şi construiesc speranţa
    Zic ei, “Istoria nu-i uită pe nevolnici”
    Şi va reitera, cum altfel … alternanţa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s