Banalități. Viață.

Standard

*

stau iar cu daimonul meu
pe margine
ne legănăm imprudenți picioarele
atârnânde
gata-gata să ne pierdem condurii
și pe noi înșine
în falia cuantică dintre lumi

.

mai știi cine ești mă întreabă
răspund cine să fiu un biet om
îmi plac buruienile cu flori minuscule
crenvurștii vienezi romanele lui yalom
merișoarele fructele kaki și macii
iubesc pianele plimbările de seară
diminețile cu aer tare copiii copacii

pot fi naiv de sinceră
cu cine trebuie și cu cine nu trebuie
primesc așadar sacre copite de la viață
uneori cumplit mă încred
chiar un transformer mă cred

ce dacă
îmi fluieră el
ești bună de
pagubă adevărată și frumoasă
semeni cu o omidă luxoasă
ai piciorușe olive rafinate
și dungi roz-bonbon elegant risipite
pe spate
te poate strivi oarecine
dar eu te privesc și mi-e bine

vrei să știi ce decizii am luat
îl privesc și mă oțărăsc

mă voi plimba mereu pe frânghia asta
din care mușcă vidul cu orice risc
voi lăsa ploaia să curgă peste mine
fie acidă fie vindecătoare fie ce-o fi
voi învăța de la un smoc iresponsabil de iarbă
să cresc
până când cineva cu gândul
complet în altă parte
mă va smulge mă va face fărâme
pentru că mi-am întins firele
cum nu trebuia unde nu trebuia
spre cine nu trebuia

ce pot să fac prietene
voi trăi în orice formă
îmi vor permite privirile de aici
mă voi hrăni cu ce voi primi ori
senină voi flămânzi

.

dar n-am să plec daimone
de pe muchia nesigură a vidului / visului
simt cum fierbe o supă cosmică
și cum se ridică deasupra ei
ca o gălușcă bine preparată
sufletul sufletul meu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s