Impromptu. Mers.

Standard

*

merg uneori
până sunt una cu mersul
durerea disipată pas cu pas

și mă simt iar
adolescenta aceea șuie
plutind angelic pe ulițele unui oraș
aproape mort
dintr-o țară tristă
roasă de putreziciune

mai vânez cu urechile căscate
pianele picurând sunete dulci-acrișoare
ori
surâzătoare ridic ochii spre cer
pasăre fragilă și rară
gata să-și urce cu nechibzuință
sunetul pur în eter

*

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s