O primăvară care și-a ieșit din țâțâni, 1. Pagina V din Hexagon.

Standard

359115_cvety_korzinka_buket_raznye_krasivye_ranunkulyus_f_2000x1260_(www.GdeFon.ru)

*

Stau și privesc cerul de primăvară. Am ales o pernă orange. Deschid la întâmplare caietul jerpelit pe care l-am cumpărat de la un târg de vechituri. E umplut cu un scris mărunt și jucăuș. O ”novelă” cu titlul ”Aici sunt olimocși”. Un prieten care nu-l place pe Celine mi-a spus: stilul seamănă cu al lui Celine. Ce dacă? Se mai întâmplă astfel de sincronicități. E posibil ca cei doi să nu aibă în comun nimic palpabil din lumea asta. Așadar, transcriu un fragmențel de primăvară. Voi continua când voi mai avea vreme.

.

”- M-ai pus în încurcătură, Ioana. Ce notă crezi că aș putea să-ți dau?
Din colțul său de lângă fereastră, fata îl privește netulburată, soarele șovăielnic al începutului de primăvară țese în jurul ei o pânză de lumină.
– Se pare că ultimul lucru care o preocupă pe ea în această lume sunt notele, observă (acurat!) Daimonul.
– Hm, ca să fiu sincer, îi răspunde Vlad mutește, și pentru mine cataloagele noastre seamănă cu niște insectare în despărțiturile cărora cultura – ciopârțită în felii – e țintuită ca un gândac, după ce a fost bine curățată de sucurile incomode ale vieții.

Daimonul se zbârli, ca o mâță abandonată în ploaie de o stăpână răuvoitoare ori uitucă.

Vlad continuă lecția cu sentimentul că vorbele sale au o altă greutate în atmosfera acum clocotind de lumină.
Starea se prelungi, tot mai des simțea oboseala plăcută a meseriașului care contemplă la sfârșitul zilei o formă ieșită din mâinile lui, o alcătuire impregnată de ritmurile unice ale sufletului său.
Niciodată primăvara n-a fost atât de lungă, atât de încărcată în adâncurile ei de energie, atât de bogată în evenimente. De mult nu s-a petrecut o trecere atât de lungă de la asprimile iernii la monotona arșiță estivală.

.

Tonurile subtile ale renașterii reverberau pe teritoriul – proiectat auster – al catedrei. O mână pricepută așază florile pe măsură ce apar, pulverizând timpul în clipe de grație.

Primii muguri și cele dintâi frunzulițe veronese, ghiocei ”adevărați”, toporași cu parfumuri alb-violete, viorele în culoarea cerului intens de toamnă, proaspete.

Și, fără să-ți lase timp să răsufli, primele narcise, iernatice în subțirimea lor tăioasă, zambile violente amirosind a precupețe în zi de sărbătoare, narcisele galbene, solare, otrăvitele brândușe orange, crenguțe imponderabile de cireș, prun, merișor sălbatic, magnolii alb-stelate ori roz-cărnoase, lalelele – banale, cu picățele, negre, leopard, zdrențuite -, liliacul – în toate tonurile vioriului urmat de subțirele și lenevosul liliac alb, sălbatic ori ”bătut” (performanță a grădinarilor) -, lămâița suav-carnală, iriși întortochindu-se exotic – în mov, albăstriu, gălbui, maroniu -, flori de măceș cu frăgezimi de copil, garofițe mirosind a mirodenii ispititoare.

Trandafirii, apoteotici în mai: jerbe galbene, pămătufuri frez în montură verde ”teinte de neigre”, agățători ca niște răni ale zidurilor vechi, grăsani ornamentali cu trupuri de ceară; în fine, unii nemaivăzuți încă, de un roșu adânc, alunecând spre negru.

.

Artistul amator se amuză imaginând concerte florale cu părți de solo și orchestră, teme modeste și naive ajung în timp la dezvoltări spectaculos ample, frenetice.

Azi resimți dureros tremurul câtora narcise subțiri, legănarea gri-mov ori roz-firavă a unei lalele, fiorul de lapte verzui al crenguței abia îmbobocite, de parcă ai trăi un timp primordial.

Altcândva, buchetele izbucnesc în ritmul fastuos al împlinirilor, saturează văzul și auzul: grămezi ambițioase de zambile grase și policolore înfipte în ulcele pântecoase, snopi de iriși celești în vaze răcoroase, vîrtejuri de trandafiri galbeni, nămeți de iasomie.

În zilele baroce, liliacul, narcisele, lalelele și garoafele se îngrămădesc alături; se amestecă lămâița, irișii, trandafirii și bujorii în stranii și violente compoziții.

Pahare, boluri imense circumscriu câmpul acestor bătălii vegetale, fiecare specie încearcă să le ucidă pe celelalte, într-o explozie de parfumuri și culori.

.

Vlad primea ofrandele cu bucurie, la capătul cotidienelor întâmplări se întrezărea un sens, accepta un text care îi depășea posibilitățile actuale de pricepere, avea nevoie să-l lase să se coacă în sine până când firele se vor lega și înțelesurile se vor limpezi, găsindu-și înlăuntrul lui locul potrivit”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s