A visa, visare. Pagina VII din Hexagon.

Standard

images

*

Sunt vise pe care nu le uiți. Azi mi-am propus să contemplu câteva.
Perna visului? Poate indigo?!
Sunt ale mele sau ale altcuiva, mă întrebați? Dar ce importanță are asta aici, unde totul există împreună cu totul? Aici unde nu există eu și tu, aici unde mor și renasc simultan rosturile Lumii?

.

Vis 1

”Sunt o femeie uriașă, îmbrăcată într-o rochie albă. Mă văd ca într-o oglindă. N-am față.
Lucrez. Sunt într-un pustiu. Nisipul e alb murdar. Eu construiesc piramide. Mici, le așez în jurul meu, par foarte consistente. Clădesc, clădesc, clădesc. Nu știu ce simt, poate nimic nu simt. Din vreme în vreme, vântul spulberă câteva, eu ridic altele”.

Vis 2

”Nu mă văd. Mă simt doar. Știu că sunt o femeie foarte îndurerată. În jurul meu, rude și prieteni. Ei mă obligă să înghit niște romburi. Ciudate romburi. De culoare ciclamen, translucide, par a fi alcătuite dintr-o materie organică, sunt ca niște bomboane din acelea de jeleu. Înghit, ele alunecă pe gât și simt o infernală durere interioară. Ei stau în jurul meu și nu mă lasă să mă opresc”.

INTERPRETARE?! Asta vreți?
Ei bine, eu cred că seamănă a vise jungiene de ”individuare”, altfel spus, de creșterea și de dobândire a cunoașterii de sine.
Nu le putem înțelege decât luate împreună. O femeie, aceeași femeie, e eroina principală.
Ea trăiește, invață, o doare și se transformă.

Proiectează din sine, scoate și vede în exterior imagini (bărbați? evenimente?), ca și cum ar fi reale. Le așază peste oameni vii, desigur. Nu pe ei îi vede însă ea, ci propriile creații abstracte, fără viață.
Imagini rigide și totuși inconsistente.
Extrem de perseverentă. Obositor de harnică.

Apoi, lumea, oamenii, umplu de viață, de carne și de sânge, ”proiecțiile”, adică invențiile ei. Le transformă, din abstracțiuni intelectuale, în prezențe și trăiri vii, concrete.
Mai mult, romburile sunt tridimensionale, deși subțiate. În fiecare dintre ele avem două piramide, două opuse, bază la bază.
Femeia ”introiectează”, adică ”înghite”, readuce imaginile – îmbogățite de viața în lume – înlăuntrul ei. Trăiește toată suferința pe care Lumea ne-o poate produce atunci când dă viață imaginilor noastre și când le completează, reunind ”piramida” Binelui cu cea a Răului, într-un ”romb” alunecos și viu. Adică într-un om real, concret, cu bune și cu rele laolaltă.
O femeie maturizată de suferință, adusă la realitate, scoasă din iluzia Imaginarului de către cei apropiați. Oamenii vii din jurul ei.
Prieteni? Dușmani? Iubire? Ură?
Sigur durere asumată, schimbare, maturizare.

.

Vis 3

”Sunt în clădirea facultății mele. Cu trei bune prietene. Prin 1971-1972, după Tezele din iulie, prin care Ceaușescu punea botniță culturii.
Purtăm un coșciug nu prea greu, fiecare stând la unul dintre cele patru colțuri. Urcăm și coborâm cu el pe scări, de la un etaj la altul. Înăuntru zornăie niște bile goale.
Apoi, aud o voce care spune:
– A murit cultura română !
Asta-i tot, mă trezesc”.

Nimic de interpretat. Poate doar de asociat cu o imagine din real, culeasă ceva mai târziu. Merg la un cenaclu, la casa Studenților. Nu-mi place. Am senzația de sporovăială lipsită de sens. Și când gândesc eu așa, străbate sala o femeie de serviciu, ajunsă nu știu cum acolo. Femeia poartă două găleți goale, care zornăie sfidător. Eu iau întâmplarea metaforic. Râd mânzește în sinea mea. ”Sincronicitate”.

.

Vis 4

”Sunt în sufrageria mea. Mă pot ridica foarte ușor spre tavan, pot face giumbușlucuri în aer, pot merge pe pereți.
Mă străduiesc să arăt asta tuturor, dar ei nu vor să mă creadă, parcă nici nu m-ar vedea. Visul se repetă obsesiv. Până ce mă plictisesc. Mă mulțumesc să-mi trăiesc cu bucurie ”harul”, în singurătate-mi. Și nu mai visez acest vis”.

Interpretare? Uneori, poți fi singurul om care te recunoaște și te acceptă. Li s-a întâmplat multor descoperitori, multor deschizători de drumuri. Iar cultura n-a murit din asta.

P.S. Fiecare vis poate primi ”ț” interpretări, în funcție de cele ”ț” teorii cu care îl abordăm.
Eu am scris exact ce am simțit că-mi vine să spun acum. Atât și nimic mai mult.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s