Metafora clepsidrei. Re-trăirea vieții. Pagina VIII din Hexagon.

Standard

images

Sticla lui Klein
images (1)

***

Sunt aici fiindcă ieri mi-a atras atenția o reclamă oarecare conținând imaginea unei clepsidre. Am avut o mică revelație și am venit s-o ”diger” în locul meu privilegiat.
O pernă sable e cea mai potrivită
.

.

Țin în mână clepsidra și privesc cum se scurge ușurel nisipul. Trecerea dintre cupele ei poate avea diferite îngustimi, iar asta va crea timpul scurgerii nisipului. Și, în plus, finețea prelucrării informației din grămăjoara de nisip. Curge câte puțin, mai puțin, pot stărui mai mult cu privirea asupra fiecărui ”bob”.
Curge mai întâi partea de jos, apoi cea de sus, așa că, la final, sensul citirii în a doua cupă e la fel ca în prima.

.

Brusc, îmi vine în minte starea de comă. La unii durează mai mult, la alții mai puțin. Ca în cazul clepsidrei mele, poate după cât de îngust este tunelul dintre lumi: cea pe care sufletul o părăsește, și cea în care el intră. Poate după cât de amănunțit e nevoie să-și examineze fiecare evenimentele vieții trăite.

Iar clepsidra ar trebui să circule printr-un fel de sticlă a lui Klein (un echivalent spațial al benzii lui Moebius), unde susul să devină mereu jos, astfel încât evenimentele vieții să curgă dinspre momentul prezent spre cele de la începutul ei.
Aceasta este ordinea pe care sufletul unui un om aflat în comă o străbate pentru analiza și re-semnificarea vieții sale. Știu asta din cărțile despre NDE, dar și de la prietenii care și-au asistat rudele.

În plus, trecerea dintre cupele clepsidrei ar putea avea îngustimi variabile, așadar un fel de nedeterminare, căci nevoia sufletului de a stărui asupra unui eveniment este mereu diferită – pe de o parte, iar în trecerea dintre cupe (lumi) avem , simultan, și sus și jos, nici sus nici jos – pe de altă parte.

Sub o altă formă, mă reîntâlnesc așadar cu o schemă a minții și a lumii dragă mie, cea a dinamicii opuselor, modelată de principiului terțiului inclus. Asta și fiindcă lumea de aici și lumea de dincolo formează, împreună, un complexio.

***

{Sticla lui Klein:
https://www.kleinbottle.com/whats_a_klein_bottle.htm

Banda lui Moebius:
http://www.jcu.edu/math/vignettes/Mobius.htm

NDE:
http://www.oddee.com/item_98610.aspx

Conversia de perspectivă, dinamica opuselor:
https://www.facebook.com/CarmenMariaMecu

http://convorbiri-literare.ro/?p=1472

(aici, reluat, cu figuri: Culianu schema de autor articol)}

.

FLATLAND

abbottedetext95flat10a

Advertisements

3 thoughts on “Metafora clepsidrei. Re-trăirea vieții. Pagina VIII din Hexagon.

  1. Ai pus in balanta vreodata avantajele si dezavantajele faptului ca traim intr-o lume patronata de timp, care depinde de aceasta dimensiune? Ce ne da noua timpul? Ce ne pricinueste el? Copilaria, adolescenta, maturitatea, batranetea, asteptarea, intarzierile, regretele, amintirile, chiar foamea de el insusi adica de timp, si chiar daca n-o pot dovedi matematic, pot argumenta ca timpul se scurge diferit pentru fiecare persoana in parte. O lume fara timp ar fi fara trecut, fara viitor, fara suferinta dar si fara bucurii, fara amintiri si fara regrete, cu un prezent perpetuu in care nu ar mai exista nici starea de coma si nici clepsidra nu si-ar mai avea rostul. O lume in care toate s-ar produce simultan. Este greu de inteles si la fel de greu de explicat, dar oamenii nu sunt dotati cu toti senzorii necesari de a recepta toate dimensiunile universului si asa cum noi nu le putem recepta pe toate si ne simtim confortabil, tot asa in alte astfel de lumi s-ar putea sa fie percepute acele alte dimensiuni straine noua si sa nu fie cunoscut absolut deloc timpul.

  2. Da, cred că a avut un rost să experimentez această lume, curgerea vieții. Deși, uneori am senzația că trăiesc măcar două vârste simultan. Mai cred că lumea noastră polarizată bine-rău, trecut-viitor etc., poate fi gândită ca o proiectie a uneia cvadridimensionale. Ceea ce acolo se petrece simultan, noi vedem aici secvențial, ordonăm în timp. In stări mentale deosebite, putem revedea evenimente din trectul care nu-i al vieții noastre ori din viitor. Asta pentru că avem acces la locul în care trecut și viitor coexistă, într-un ”nod” al unui fractal.

    Există o carte frumoasă, Flatland, în care este vorba despre modul în care oameni bidimensionali dintr-o lume bidimensională ar înțelege un obiect tridimensional care le intersectează lumea. Putem gândi prin analogie, cum se proiectează alte lumi în lumea noastră.

    Am postat, la finalul articolului de mai sus, pdf-ul cărtii FLATLAND. Penru cine are vreme de ea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s