Iubirea

Standard

Prințesa
venea spre mine
frenetică
am și azi o stea albă
pe antebrațul drept
de la dinții ei
în restul timpului
sălbăticea pe dealuri
îmi aducea uneori
în semn de prețuire
un șoricel

Pluto
un hoinar și el
mă cheamă zilnic să cântăm
ham ham uuu
cu gurile ridicate spre cer
paranteză
mai țineți minte cățelul acela
haios
pe care Klee îl pune
să latre la lună

Pluto și Prințesa
suflete pereche
se vor întâlni poate
într-o altă viață
mie mi-ar plăcea
să fie oameni
așa ca noi
mai într-o ureche

images (3)

Creație

Standard

am ajuns
la pagina unde
mi se spune
că dumnezeu poate fi
verb
cred că de aceea
dacă uităm alte
cuvinte
pentru creier
doar lest
ne rămân active
verbele

așadar când respir
plâng iubesc
ori pagini înnegresc
în mare nimicnicia mea
pentru slava și viața lui
ostenesc

Un clișeu, două clișee

Standard

Se tot repetă, peste tot: „Să fii împăcat cu tine, așa cum ești”.
OK. E minunat. Totuși… nimic nu e de schimbat? Putem accepta orice năzdrăvănie a noastră fără a o supune vederii clare?
Nu cumva re-considerarea, ne-uitareafărăprelucrare, ne-acceptareaoarbă sunt de preferat pentru a ne dezvolta?

E grozav să te simți împăcat cu tine. Mulțumit de tine așa cum ești.
Doar că… din starea asta nu scrii poezie, nu cauți soluții la probleme, imho.
Prețul creației e neliniștea, îndoiala, eroarea, căutarea, șovăiala, bucuria finală scurtă, apoi alt drum de neliniști și căutări.
Vrei mereu să îmbunătățești ceva. Riști mereu, ești bușit mereu, te ridici, incerci altceva.

Momentele „eu sunt”, de acceptare necondiționată, de eliberare de etichetele bune sau rele puse de ceilalți, te pot duce spre zonele tale profunde de liniște și energie pozitivă, de inspirație chiar.

Dar… ești al lumii, acolo te reîntorci. Comiți erori, suferi, reziști, înveți, crești.
Și tot așa… curge viața.

Urme

Standard

ce mai rămâne
din povestea de iubire
cu plot ciudat
pe tine te-a sorbit ceața
purtai un flower bag pe umăr
demodat

poate

stropii de ploaie
se mai rostogolesc
zănatici
în caleidoscop
sporovăiala noastră nocturnă
o fi scris mantre pe nori
s-au desenat poteci între lumi
și fulgi desprinși din aripi
s-or mai roti încă
pe deasupra
nebuni

images

Confuzie existențială

Standard

o doamne
cred că
după somnul acela
profund
m-ai trezit în altcineva
simt uneori
că nu-i asta planeta mea

totuși
când vă văd atât de frumoși
deștepți
surâzători
fac tot ce pot eu mai bine
să intru în rând
dar tot mi se întâmplă
în câte o noapte
oarecare
să mă scol plângând

.

somn A