Un clișeu, două clișee

Standard

Se tot repetă, peste tot: „Să fii împăcat cu tine, așa cum ești”.
OK. E minunat. Totuși… nimic nu e de schimbat? Putem accepta orice năzdrăvănie a noastră fără a o supune vederii clare?
Nu cumva re-considerarea, ne-uitareafărăprelucrare, ne-acceptareaoarbă sunt de preferat pentru a ne dezvolta?

E grozav să te simți împăcat cu tine. Mulțumit de tine așa cum ești.
Doar că… din starea asta nu scrii poezie, nu cauți soluții la probleme, imho.
Prețul creației e neliniștea, îndoiala, eroarea, căutarea, șovăiala, bucuria finală scurtă, apoi alt drum de neliniști și căutări.
Vrei mereu să îmbunătățești ceva. Riști mereu, ești bușit mereu, te ridici, incerci altceva.

Momentele „eu sunt”, de acceptare necondiționată, de eliberare de etichetele bune sau rele puse de ceilalți, te pot duce spre zonele tale profunde de liniște și energie pozitivă, de inspirație chiar.

Dar… ești al lumii, acolo te reîntorci. Comiți erori, suferi, reziști, înveți, crești.
Și tot așa… curge viața.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s