Anonimatul. Anonimii.

Standard

DomnulTeodor Baconschi are un interesant articol despre fenomenul FB. În acest context, domnia sa vorbește pertinent despre anonimitate. Fiind o persoană care s-a confruntat cu anonimii internetului, în alte contexte decât FB dar și pe FB (aici cu fake-uri)am vibrat pozitiv la acest discurs:
„Cei care adoptă această tactică răspund unui întreg evantai motivațional. Unii cred, din capul locului, că pseudonimia digitală este adevărata condiție a libertății de exprimare. Tot ce și-ar interzice sub numele real devine po¬sibil sub acoperirea unui nume fals. Identitatea falsificată poate fi ori un sine mai bun (pentru că subiectul își permite, prin dedublare, să fie, de pildă, mai curajos, mai tranșant, mai explicit decât în realitatea zilnică) sau, dimpotrivă, un sine mai rău, care își tapează luxul trivialității, al calomniei și denigrării oricărui „adversar“ – real sau imaginar. Dr. Jekyll & Mr. Hyde. Etic vorbind, orice identitate falsă constituie o fraudă, o formă de a trișa în marele joc digital. Practica amintește lun¬ga istorie a delațiunii, sub cele mai sângeroase regimuri politice. Democrație fiind, cum-necum, cei cu pagini sub identitate reală nu ajung la pușcărie pentru că înjură guvernul, dar plătesc, totuși, anumite cos¬turi: felurite opinii nonconformiste îi pot îndepărta pe prietenii reali sau virtuali, prestigiul de care se bucură persoana în cercul său de cunoscuți variază în funcție de like-uri etc. Există însă și rațiuni de ca¬muflaj greu imputabile, mai ales atunci când cineva alege un pseudonim într-o logică creativă, inspirată sau nu din exem¬plul unui Fernando Pessoa. Anumite persoane, complet nemulțumite de sinele lor real, de viața lor strivită sub banalitatea provinciei sau umbrită de spectrul ratării, se reinventează prin pseudonimie, acordându-și o a doua șansă. Subiectul camuflajului se recompune imaginar, își atribuie trăsături onirice, total absente din viața reală. Rubricatura Facebook conține spații albe, care pot fi completate prin orice tip de fantasmă. Te poți, de pildă, „muta“ într-o altă țară, într-un oraș legendar, într-o profesiune la care ai visat (fără să o poți practica) etc. Poți să-ți maschezi singurătatea (adică lipsa unui partener stabil) prin eufemisme misterioase de tipul: „e complicat…“. Aminteam de Pessoa și pentru că avem cu siguranță cazuri de personalități ficționalizate multiplu. Tipi care nu se mulțumesc cu o singură identitate falsă. Joaca de acest soi vizează, cel mai adesea, substituirile de gen. Bărbați care își asumă identități feminine și invers. E, fără îndoială, mai ieftin decât o operație chirurgicală cu același obiectiv! Oricum, inventivitatea subiecților e remarcabilă. Nomenclatorul pseudonimelor pare inepuizabil, de la reciclarea unor figuri istorice până la convocarea unor figuri aristocratice („Christian de Brandenburg“), a eroilor de benzi desenate sau din filmele de animație.
În construcția pseudonimului transpare adesea metafora obsedantă a subiectului, care le oferă psihanaliștilor amatori un amplu material investigativ”.

Experiențele mele în alte spații virtuale decât FB, confirmă observațiile pertinente ale domnului Baconschi.
Am fost chiar sfătuită să mă reconstruiesc în chip de personaj anonim, spre a mă putea exprima liber. Desigur, de către anonimi. Mi s-a aplicat o „pedagogie” de șoc spre a mă convinge. N-au reușit. „Nu le-am avut” niciodată „cu” delațiunea și măștile. Nu-mi place să mă falsific.
Iată de ce mi-a mers la inimă acest articol:

http://www.revista22.ro/marea-trancaneala-digitala-46791.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s