Ești

Standard

ești
pe nisipuri mișcătoare

se ridică se sparg
aproape tot mai aproape de tine
frici
vin una câte una
aduc
toate deșerturile lumii
aici

rămâi pe picioarele tale
în cea mai sigură postură
o știi
apoi îți spui
sunt nouăzeci la sută apă
sufletul meu nemărginit
setea însăși
când vrea o adapă

râzi
vine spre tine
o ploaie jucăușă
are umor dumnezeu
iată
dansezi te rotești privești
și o oază răsare
crește mereu
strălucitor de verde
înlăuntrul tău

.

oasis-400x250

Advertisements

Incitant de simplu

Standard

Viața, cel mai interesant lucru posibil, când simțim cum curge și ne lăsăm să curgem cu ea.
Suntem, simultan, noi și ea.

În curgerea asta comună, ceva se schimbă în noi, ceva nou se întâmplă în ea, Viața.
Ceva curge altfel în ea, ceva nou crește în noi.

Fiecare întâmplare ne aduce un mesaj, la apariția căruia contribuim și noi.
Stăm în liniște mare, îl auzim, așa învățăm să trăim.

Așa ne vindecăm, aici și acum.
Așa creștem frumos, acum și aici.
Așa crește Lumea, bine, frumos și adevărat, cu noi în ea și ea în noi.

.

beautiful-tree-2-wallpaper-1920x1080

Vorbe Vorbe Vorbe

Standard

Viața, dacă o accepți așa cum e, se dovedește a fi cel mai bun terapeut, cel mai înțelept mentor, cel mai iscusit retor.

Tocmai a demontat pentru mine ceva prejudecăți: că nu poți fi autentic și respectat decât scriind sub pseudonim, ascunzându-ți chipul; că dacă vei întâlni în virtual oameni care îți plac, ei te vor dezamăgi când îi vei vedea în real. Mulți glosează pe aste teme, cu mai multă ori mai puțină iscusință.

Am scris fără să fiu „sub acoperire” cea ce simt și gândesc și nu mi-am făcut praf imaginea.
Am întâlnit în real oameni pe care i-am cunoscut în lumea „ireală”, și întâlnirea cu ei mi-a umplut sufletul de bucurie și lumină. Cred că voi mai scrie, voi mai întâlni, și tot așa va fi.

Mulțumesc așadar tuturor îngereilor care se ocupă – voluntar – de textele și hipertextele curate și „naive” ale internetului.

.

images

Azi

Standard

murdăria lumii
se ridică spumoasă
imi decorează
ciorapii albi
mă duce acasă

iau cuvintele noastre
cum îmi vin la mână
albastre, roșii, portocalii
le așez inspirat
în boluri străvezii

ațipesc

ce vis lucid
sclipește parcă
un cerc auriu împodobit
cu bibiluri măiestre
of
chiar nu mai știu
la ce folosește

trează și tristă îmi spun
iar am uitat închise
niște ferestre

.

download

Apă

Standard

acum
las uitarea
să-mi inunde celulele
una câte una
îngheț universul
în cristale vindecătoare
plutesc apoi lent foarte lent
printre ele

e vremea să-mi aleg
o altă formă și culoare

.

apa1

Numai

Standard

numai
sub privirea Ta
îmi amintesc drumul
cu încetișorul

o

ce pasăre nu se rătăcește
când a părăsit-o stolul
s-au sfârșit
semințele
și o doare zborul

.

img_3018