Standard

 

.

 

.

 

Advertisements

Mărturisirea paznicului de far

Standard

Sunt lucruri pe care le înțelegi fără ca celălalt să-ți vorbească. Plângi în interior. Ți-ar fi plăcut să aibă curajul să ți le spună.

Așa, poți crede că ai simțit greșit. Plângi în interior. „Și dacă? Dacă înțeleg greșit?”

Nu mai plânge. Rămâi un punct fix. Iubește-i așa cum sunt. Iartă-i. Nu uita, oamenii sunt valuri. Uneori neguri. Doar îngerii vorbesc. Rămâi un punct fix. E tot ce ai mai bun de făcut. „La nevoie, spargeți geamul”.

Rămân un punct fix. Nu sunt lacrimi. Mi-a intrat soarele în ochi.

*
„Oamenii sunt mai puțin decât valuri, ei se lasă duși de valuri.”

*

da oamenii se lasă duși de val
scriu cu cerneală inaudibilă poeme

mie mi le picură în suflet
pe toate
îngerul
noaptea când stau singură
de veghe în lanul de lumină
mundan

.

bishop-farul

Prea aproape

Standard

tu nu mă poți răni prietene
vorbele tale au mirosul de gutuie
al unui palid timp

picură zăpadă roșie pe mine
când te agăți cu unghiile de cer

dar miezul ăsta eratic mă doare
numai dacă
îl uit prea aproape de sufletul tău

.

images (16)

Scrisori pentru geamănul meu celest (1-4)

Standard

*
din altă piesă
da

iartă-mă
sunt ani
de când mă aștepți
aici în imaginar

în vremea asta
cu prea multă viață
poezia din mine
s-a diluat

acum știu
nimeni nu mă poate iubi
ca tine
geamănul meu celest

*
noapte / singurătate / bucurie

ninge
îmi beau
strop cu strop
cafeaua

e caldă
mă uit pe fereastră
simt cum primesc
o porție maare
de copilărie

îmi amintesc

tu știi
că portocalele au gust
doar iarna

ce zici
că mai e nou
pe la tine
prin livadă

a
încă mă iubești
și ai învățat
să-mi trimiți
fulgi proaspeți
de zăpadă

dragule / i-am primit pe toți / mulțumesc /
eu am tastat numai pentru tine / acest poem /
fiindcă am uitat / cum se scrie de mână / o scrisoare /
iar de la un timp / nici nu-mi mai amintesc / lejer /
adresa ta exactă / din cer

*
îți amintești

stăm amândoi
culcați pe zăpadă
mă ții de mână strâns până când
levităm spre cer

apoi
se rupe filmul cu noi

tu urci foarte iute

eu rămân aici
sufletul mi se usucă
de ger

privește-mă iar
doar sub ochii tăi
pot să plâng
ca cea mai slabă
dintre femei

ce noapte

o doamne
cum cresc nepăsători
sub ninsoare
primii ghiocei

*
ție
îți pot spune
că astăzi
nu mi s-a întâmplat nimic
deosebit

m-am gândit la tine
toată ziua
în modul cel mai obișnuit

asta îți umple
miezul transparent
numit inimă
cu un fel doar al tău
de bucurie

simt

meșterești acum la gravitație
eu pot păși foarte ușor
uite
aproape mă ridic

trec așa
plutitoare
pe lîngă librăria micuță
din cartier

ce fascinantă agendă mov
în ea aș putea scrie
cu pixurile astea splendide
lila
despre tot ce am iubit
iubesc și voi mai iubi
cândva

apoi
mintea mea
de pământeancă frivolă
începe a visa

oare
nu cumva
povestea noastră a scris-o acolo
de foarte multă vreme
și cu imensă dragoste
altcineva

*
images (1)