Mereu Dumnezeu

Standard

Am citit o splendidă carte, numită „Universul din nimic”, de Lawrence M. Krauss, fizician și, mai ales, un reputat cosmolog. (Editura Trei, 2013, după Ediția în engleză din 2012, traducere de Constantin Dumitru-Palcus)
La pag. 235, el îl citează pe Frank Wilczeck, un fizician care a studiat posibilitățile pe care le au procesele cuantice de a scoate universul din starea informă.
Înainte de a arăta citatul din Wilczeck, reproduc ce spune autorul cărții:
„Procesele cuantice asociate cu particulele elementare din baia de căldură primordială pot să conducă în mod inexorabil un univers gol (sau, în mod echivalent, un univers caracterizat de o simetrie inițială între materie și antimaterie) aproape imperceptibil spre un univers care va fi dominat de materie sau de antimaterie.”
Acum, Wilckzeck (citat din „Scientific American, 1980):
„ Se poate specula că universul a început în starea cea mai simetrică posibil și că într-o asemenea stare n-a existat materie; universul era un vid. A existat o a doua stare, iar în ea a existat materie. A doua stare a avut o simetrie ceva mai mică, dar totodată a avut și o energie mai scăzută. În cele din urmă, o fază mai puțin simetrică a apărut și s-a dezvoltat rapid. Energia eliberată de tranziție și-a găsit forma în crearea particulelor. Acest eveniment ar putea fi identificat cu Big-bangul… Răspunsul la străvechea întrebare : ‘De ce există ceva mai degrabă decât nimic?’ ar fi că ‘nimicul’ este instabil.”

Am figurat în imaginea de mai jos constituenții „nimicului” primordial, materia și anti-materia, drept termeni opuși, supuși logicii dinamice a contradictoriului, elaborată de Ștefan Lupașcu.
Pe „orizontala” lumii noastre, cea în care fizicienii își fac observațiile, la un capăt avem Materia în absolut, la celălalt Antimateria în absolut. (Niciunul nu atinge cota absolută, întrucât sistemul există, se menține. El s-ar distruge prin anihilarea completă a unuia dintre termenii opuși de către celălalt).
Punctul O marchează o zonă de „ruptură potențială” un centru cu mare energie, în care termenii coexistă, „blocându-se” reciproc. (Starea I, „cea mai simetrică posibil”). Acesta este „Nimicul instabil”, căci e foarte previzibil un „salt” al unuia dintre termeni în afara centrului.
Punctul C marchează momentul critic al unei simetrii mai mici și al unei energii mai scăzute (Starea II a lumii noastre). „Câștigă” în competiția din universul nostru materia.

Acum, un pic despre Dumnezeu, o entitate sub formă de complexio oppositorum. Nu un moș cu barbă, exterior lumii. Interpretarea îmi aparține, autorul fiind un agnostic. Schema,  cu care am lucrat și mai sus, îmi aparține, este „Schema dinamicii opuselor”, pe care am descoperit-o prin studii asupra receptării și producerii de texte literar-narative.
Schema mea figurează un fragment din fractalul Dumnezeu. Într-un plan mental și ontologic superior lumii noastre, el este „Nimicul stabil”, care se proiectează la 90 de grade în punctul O, devenind „Nimicul instabil”, capabil să genereze o asimetrie (vezi pct. C) care stă la baza dezvoltării universului. El este, simultan, stabilitate și instabilitate, devenire potențială și actualizată, materie și antimaterie.

PS. S-ar putea urmări analogii cu Dao, ori poate cu conceptul hegelian în devenire.

DAR… cam atât pentru aici și acum. 🙂
.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s