Simplitatea, un defect?!

Standard

*
Există o specie de intelectuali care disprețuiesc simplitatea.
Ei gândesc și scriu, „textuează”, încâlcit, prolix, căznit. Asta le dă, își imaginează dânșii, o notă de distincție și de rafinament intelectual.

Păcat. Aceștia sunt oamenii care nu ajung niciodată în contact nici cu profunzimile Sinelui, nici cu fundamentele Lumii. Locuri unde totul este „complex” de simplu.  (Am spus „în contact cu”…   , nu am spus „la cunoașterea deplină a”…   .  Aviz posibililor critici!   🙂  ).  Așadar, snobii trufași ai lumii noastre intelectuale dezavuează cu superioritate un lucru pe care nu-l cunosc, unul la care își blochează accesul.  🙂

Simplitatea se câștigă prin munca de o viață asupra propriei ființe și a limbajului. Și…  Este ca un lac sau ca o fântână cu apă limpede, căruia / căreia nu ai cum să-i vezi capătul.

*

images

Nu gândești ca mine, Prostule!

Standard

 

oaianeagra-alb

*

Există oameni pentru care orice idee opusă ideilor lor este o prostie.
În loc să ceară lămuriri pentru a putea înțelege mai bine ceea ce poate nu au reușit să priceapă  dintr-o exprimare mai succintă, „desființează” interlocutorul.
Ei nu pot participa la ceea ce Paul Cornea numea o negociere de sens. Nu sunt capabili să construiască noi supoziții asupra realității împreună cu oponenții lor. Nu sunt capabili de cooperare, deși vorbesc uneori – mecanic – de win-win. 
Se declară incompatibili cu cei care nu le preiau obedient ideile, fiindcă au alte păreri despre realitate. Astfel de oameni e bine, e de dorit, să nu ajungă șefi de școală.

Într-o văgăună de Internet, anonimi, sunt mai puțin nocivi, deși, și de aici, pot împroșca cu venin un spațiu cultural: un blog, subsolul unei reviste. De fapt, anonimatul le permite uneori ceea ce spațiul public al realității le-a refuzat cândva, pentru că cineva s-a sesizat și a luat măsuri de îndepărtare a lor dintr-un loc unde puteau face mult rău: o revistă, o instituție de învățământ etc. Acum, ei îi critică murdar, din grota lor, pe intelectualii  care performează în aceste spații.

Genii cu hachițe, cum i-a numit, inspirat, cineva cu mult simț al umorului. Hachițele lor geniale pot produce însă argumente ad hominemcalomnii abjecte. Și atunci nu mai e de râs. E de igienizat. 🙂 Cu riscul de a părea un dictator, un totalitar, e de preferat să le trimiți producțiile la moderare și la trash.

 

*

cos-gunoi-metal 20l.jpgbig

 

 

Cioburi

Standard

*
simt uneori
cum inima mea se aşază
lângă, aproape de inima ta
la mine e soare
la tine e hu
mi-e foame
vreau ceva nou şi crocant
tu spui exi o
ocupăm nu spaţiul ci lumea
sholder by sholder
ce zic filosofii
fizicienii biologii taximetriştii
ceva despre frânturi din existenţa
mea a ta
ceva about cioburile convieţuirii noastre
săracă şi tristă şi perdantă
rațiunea goală-goluţă
săracă viaţa olitheea
aşa…

*

nostalgia-ulei-pe-panza-100120cm

Gândul optimist de dimineață. Frumoșii „nebuni”.

Standard

*
Când un om inteligent și citit, însă trufaș și lipsit de creativitate, te vede sau te aude gândind ALTFEL decât el, se va strădui să demonstreze că tu ești ori Prost, ori Nebun, ori amândouă. Totul spre a-și păstra mica lui glorie locală și micul său confort mental.
La adăpostul anonimatului ori al unei măști sociale de „succes”, acest om va face orice ca să te desființeze ca potențial „rival”. Pentru că el, posedat de Umbra sa, așa te vede, nu ca pe un om împreună cu care ar putea produce cugetări noi.
Iar cei care asistă la „spectacol” preferă să-și astupe ochii și urechile, că așa au învățat ei de-a lungul timpului să procedeze spre a le fi bine. „Oala acoperită”, „tăcerea de aur”… 🙂
Poate și din acest motiv eșuează inițiative faine în patria noastră. Poate? Mai degrabă Sigur.
Internetul e și el o mică mostră de viață, oamenii nu dobândesc o altă personalitate în fața monitorului.
O zi cu gânduri optimiste îmi doresc și vă doresc! 🙂 Aveți curaj să fiți altfel!

*

978-973-53-0750-9.jpg
🙂 🙂 🙂

Gândul amuzat și tristețea de seară

Standard

*
Fac un mic experiment: Pun sub ochii unor oameni, unii doar excesiv de trufași, alții trufași și suficienți, un text care mă arată în altă lumină decât cea în care ar vrea ei acum să mă vadă.
Se comportă ca niște ființe cuprinse de ORBIRE. 🙂

Dacă ar fi vorba doar despre mine, treacă-meargă. 🙂
Dar este vorba despre un mecanism social care permite ca oameni maturi să se lase manipulați de ființe lipsite de simț moral, ființe care folosesc orice ticăloșie verbală ori de alt gen spre a-și hrăni propria trufie, și spre a elimina din mintea curtenilor micii lor împărății potențialii adversari intelectuali. 🙂

*
download

Șoc și Groază

Standard

*

„Filmand pentru un timp relativ indelungat un ecosistem forestier si vizionand filmul pe „repede” (pe foarte repede) vom incepe sa sezizam atrocitatile pe care le comit plantele unele impotriva altora.”
Tot pe internet, tot anonim, circulă și cugetarea asta, care m-a șocat un pic. 🙂

Așa să fie, oare? Nu cumva antropomorfizăm, forțând un alt gen de inteligență și de „conștiință” să intre în tiparele, în categoriile noastre? Nu cumva proiectăm propria „umbră” asupra naturii? Tot așa cum o proiectăm și asupra semenilor…
Unii vorbesc de generozitatea plantelor, care alimentează cu oxigen planeta, de suferința lor când sunt agresate de oameni…

Umbre întunecate sau umbre luminoase din sufletul nostru acoperă, cosmetizează demonic ori serafic, o ALTFEL de realitate. Pe care nu o prea înțelegem cu raționalitatea noastră morală. Mie așa mi se pare. 🙂 E vorba de o lume transpersonală, mai aproape de cea explorată de  Grof, în cercetările sale cu LSD.

PS. Am văzut multe filme despre comportamentul plantelor. Sunt ALTCINEVA. De admirat, de respectat, mai puțin, chiar de loc, de antropomorfizat. Mai cred că nu le suntem cu nimic superiori și că nu le facem o onoare comparându-le cu noi.

chamaedrys-424906_640