la pescuit

Standard

nimicul și-a scuturat semințele

răsar imnuri

timpane se deșertifică

.

iubirea hoinărește și acum

golașă pe ape

inundă în crucea nopții odaia

eu prind peștii cei mari lighioanele

poartă în burțile lor alți pești

mai mari

tu râzi de undița mea improvizată

dumnezeu râde fiindcă

nada mea proaspătă este

el

 

.

Țara visului indigo

Standard

*
despre iubire
numai de bine

sufletele
nu îmbătrânesc niciodată
oricând
pot găsi un suflet pereche
cuprinse de invidie
corpurile
le picură otravă în ureche

lovite de o melancolie
de moarte
ele se târăsc încet
ca melcii
spre țara visului indigo
unde vracii le vând piruete
pentru ultima școală
de tango

rămân în urma lor
dâre argintii
pe care oamenii neștiutori le numesc
poeme
le adună le citesc și se intoxică lent
pământul întreg e din ce în ce mai bolnav
noaptea
îl auzi cum geme

 

*
images

Simplitatea, un defect?!

Standard

*
Există o specie de intelectuali care disprețuiesc simplitatea.
Ei gândesc și scriu, „textuează”, încâlcit, prolix, căznit. Asta le dă, își imaginează dânșii, o notă de distincție și de rafinament intelectual.

Păcat. Aceștia sunt oamenii care nu ajung niciodată în contact nici cu profunzimile Sinelui, nici cu fundamentele Lumii. Locuri unde totul este „complex” de simplu.  (Am spus „în contact cu”…   , nu am spus „la cunoașterea deplină a”…   .  Aviz posibililor critici!   🙂  ).  Așadar, snobii trufași ai lumii noastre intelectuale dezavuează cu superioritate un lucru pe care nu-l cunosc, unul la care își blochează accesul.  🙂

Simplitatea se câștigă prin munca de o viață asupra propriei ființe și a limbajului. Și…  Este ca un lac sau ca o fântână cu apă limpede, căruia / căreia nu ai cum să-i vezi capătul.

*

images

Sub lupa „extratereștrilor”. „Extratereștrii” sub lupă.

Standard

*
Mulțumesc „extratereștrilor” care țin micul meu blog sub observație.

Uneori mă laudă, alteori mă acoperă de umori negre. Acasă la ei, la mine în spam. De la caz la caz, de la necaz la necaz. C-așa-i în viață! Din când în când, vin și iau mostre de aici.

Asta mă ajută să-i cunosc mai bine. Spune-mi ce alegi, ca să-ți spun cine ești!

🙂 🙂 🙂

PS. Se întâmplă uneori să-i păcălesc.  Cui nu-i place să-i gâdili artistic egoul?!   Mă laudă atunci lăcrămos. Le mulțumesc.  În rest, ei mă amuză cu gândirea lor umorală și cooperatistă,  mereu. Și iar le mulțumesc. Fain study object, „extratereștrii ” ăștia ai mei! 🙂

*

magnifier-41181_640

Mereu Dumnezeu

Standard

Am citit o splendidă carte, numită „Universul din nimic”, de Lawrence M. Krauss, fizician și, mai ales, un reputat cosmolog. (Editura Trei, 2013, după Ediția în engleză din 2012, traducere de Constantin Dumitru-Palcus)
La pag. 235, el îl citează pe Frank Wilczeck, un fizician care a studiat posibilitățile pe care le au procesele cuantice de a scoate universul din starea informă.
Înainte de a arăta citatul din Wilczeck, reproduc ce spune autorul cărții:
„Procesele cuantice asociate cu particulele elementare din baia de căldură primordială pot să conducă în mod inexorabil un univers gol (sau, în mod echivalent, un univers caracterizat de o simetrie inițială între materie și antimaterie) aproape imperceptibil spre un univers care va fi dominat de materie sau de antimaterie.”
Acum, Wilckzeck (citat din „Scientific American, 1980):
„ Se poate specula că universul a început în starea cea mai simetrică posibil și că într-o asemenea stare n-a existat materie; universul era un vid. A existat o a doua stare, iar în ea a existat materie. A doua stare a avut o simetrie ceva mai mică, dar totodată a avut și o energie mai scăzută. În cele din urmă, o fază mai puțin simetrică a apărut și s-a dezvoltat rapid. Energia eliberată de tranziție și-a găsit forma în crearea particulelor. Acest eveniment ar putea fi identificat cu Big-bangul… Răspunsul la străvechea întrebare : ‘De ce există ceva mai degrabă decât nimic?’ ar fi că ‘nimicul’ este instabil.”

Am figurat în imaginea de mai jos constituenții „nimicului” primordial, materia și anti-materia, drept termeni opuși, supuși logicii dinamice a contradictoriului, elaborată de Ștefan Lupașcu.
Pe „orizontala” lumii noastre, cea în care fizicienii își fac observațiile, la un capăt avem Materia în absolut, la celălalt Antimateria în absolut. (Niciunul nu atinge cota absolută, întrucât sistemul există, se menține. El s-ar distruge prin anihilarea completă a unuia dintre termenii opuși de către celălalt).
Punctul O marchează o zonă de „ruptură potențială” un centru cu mare energie, în care termenii coexistă, „blocându-se” reciproc. (Starea I, „cea mai simetrică posibil”). Acesta este „Nimicul instabil”, căci e foarte previzibil un „salt” al unuia dintre termeni în afara centrului.
Punctul C marchează momentul critic al unei simetrii mai mici și al unei energii mai scăzute (Starea II a lumii noastre). „Câștigă” în competiția din universul nostru materia.

Acum, un pic despre Dumnezeu, o entitate sub formă de complexio oppositorum. Nu un moș cu barbă, exterior lumii. Interpretarea îmi aparține, autorul fiind un agnostic. Schema,  cu care am lucrat și mai sus, îmi aparține, este „Schema dinamicii opuselor”, pe care am descoperit-o prin studii asupra receptării și producerii de texte literar-narative.
Schema mea figurează un fragment din fractalul Dumnezeu. Într-un plan mental și ontologic superior lumii noastre, el este „Nimicul stabil”, care se proiectează la 90 de grade în punctul O, devenind „Nimicul instabil”, capabil să genereze o asimetrie (vezi pct. C) care stă la baza dezvoltării universului. El este, simultan, stabilitate și instabilitate, devenire potențială și actualizată, materie și antimaterie.

PS. S-ar putea urmări analogii cu Dao, ori poate cu conceptul hegelian în devenire.

DAR… cam atât pentru aici și acum. 🙂
.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Alb

Standard

.

departe

o aripă albă

inimă golită de sânge

scrie cu alb

viața mea

pe o pagină albă

.

albul

din noi

cel cu o mie și una de

senzori

lasă pe retina lui dumnezeu

umbre colorate

asta  spun ei

ne întârzie de la moarte

.

images (3)