Când îți ajung fantasmele la os

Standard

*
da
vin amintiri
cu ele o durere de suflet

ino ino
angel smiley
nu orice om este un port
cu deschidere la cer

nu fiți vulnerabili cu cei cinici și duri
vă vor tăia fir cu fir rădăcinile
croiți-vă o armură cu răul din voi
trageți un răget adânc din plămâni
curățați-vă de speranțe naive de simbiotice
visuri

reveniți liberi și simpli în voi înșivă
e soare aici e toamnă
râd albăstrele proaspăt înflorite
la fereastră
*
pentru tine
omule de dincolo de monitor
punct de intersecție al stringurilor las
cuvintele imperfecte să mă scrie

pentru tine stau nemișcată simt
un glisando al vieții nu știu unde pleacă de unde
vine este un fel de alb
impurificat de aburi colorați dacă
închid ochii văd obiecte tot mai clar definite peisaje
înainte de somn
poate o ceașcă de cafea poate o oală rustică
de sarmale poate o mare atât de albastră că ai dori să
mori în ea poate chipul tău de icoană
bizantină poate un rânjet poate o suavă apogiatură
fără alunecări gata s-o șteargă nu poate exista
nicio făptură
tremur suntem în albumul nu știu cărei lumi
încercări

doar încercări omule străin
prietenul meu drag de
dincolo de monitor
*
nu-mi spune
că dezintegrarea iluziilor doare
nu-mi spune că asta înseamnă
bătrânețe

am văzut rotindu-se un fluture
era atât de altfel
că nu l-am lăsat să ardă
lampa spărgea întunericul dar
ce poate face o lampă
noi rămânem mereu de partea cealaltă

nu-mi spune acum că dorul
aruncă o linie ascuțită prin toate lămpile și
doare
*
e simplu

dacă
trăiești în aceeași lume
cu mine
este imposibil să nu te cuprindă seara
o învechită tristețe

nimeni nu își împarte pe aici sufletul
cu nimeni

puține grădini au cireșe coapte nu știu
pentru cine mai zâmbesc cu buzele violent fardate
trandafirii
domnule rilke nu se mai poartă în timpul nostru nici iubirea
nici ghimpii nici poezia

poți muri numai de boală ori de bătrânețe
dacă trăiești în aceeași lume
cu mine

și poate că această lume nici măcar nu există
*
totul e risipire vânare de vânt
pură întâmplare
îmi spune omul din somn
iar eu îl cred fiindcă e atât de departe
și
atât de fără corp

când am vorbit noi doi / două
ultima oară la telefon
știi tu câte kilograme mai am
ce culoare are rochia mea nouă
când am visat-o oare ultima oară pe mama

nici eu nu mai știu
*
ființă minusculă
înot într-o picătură de cerneală

cerneala se face mare
cineva atârnă pe cer luna
spală nisipul o maree
de vocale eu
presimt străluminând alfabetul și

vreau să scriu prima scrisoare de dragoste

orb
te inventez în vreme ce
pipăi cu degetele rănite după
câteva consoane
*
de mă cuprinde tristețea
mai ales spre seară
mă așez la masă și-mi desenez
văcuța imaginară

poate că geamănul meu stelar devine
un pic gelos
dar ce gelozie nu se risipește când îți ajung fantasmele
la os
*
te văd mestecând foarte încet
un fir crud
poate că am căzut pe gândurile din același vis
prietena mea imaginară

hai vino mai aproape
doar cu tine pot râde acum
frumos
mângâie-mi fața cu limba ta aspră
vreau să mă simt iar copil
în ograda lu’ moșu lupu

să fie primăvară
*
o lume
plină de smog visător prin care zburdă
căprițe inexistente iar
dragostea lor ronțăie spinii
din noi
*
scriu ca o țărancă
vorbe limpezi simple puține

tot ca o țărancă
obișnuită să se roage singură în întuneric
levitez înfășurată într-un poem infantil
spre zori

gângăniile pământului îmi recunosc versurile
după miros
lavandă lăcrămioare
borș

când o veni toamna
vreau să le așez lângă merele ionatane
la copt

*

Advertisements

la pescuit

Standard

nimicul și-a scuturat semințele

răsar imnuri

timpane se deșertifică

.

iubirea hoinărește și acum

golașă pe ape

inundă în crucea nopții odaia

eu prind peștii cei mari lighioanele

poartă în burțile lor alți pești

mai mari

tu râzi de undița mea improvizată

dumnezeu râde fiindcă

nada mea proaspătă este

el

 

.

Țara visului indigo

Standard

*
despre iubire
numai de bine

sufletele
nu îmbătrânesc niciodată
oricând
pot găsi un suflet pereche
cuprinse de invidie
corpurile
le picură otravă în ureche

lovite de o melancolie
de moarte
ele se târăsc încet
ca melcii
spre țara visului indigo
unde vracii le vând piruete
pentru ultima școală
de tango

rămân în urma lor
dâre argintii
pe care oamenii neștiutori le numesc
poeme
le adună le citesc și se intoxică lent
pământul întreg e din ce în ce mai bolnav
noaptea
îl auzi cum geme

 

*
images

Simplitatea, un defect?!

Standard

*
Există o specie de intelectuali care disprețuiesc simplitatea.
Ei gândesc și scriu, „textuează”, încâlcit, prolix, căznit. Asta le dă, își imaginează dânșii, o notă de distincție și de rafinament intelectual.

Păcat. Aceștia sunt oamenii care nu ajung niciodată în contact nici cu profunzimile Sinelui, nici cu fundamentele Lumii. Locuri unde totul este „complex” de simplu.  (Am spus „în contact cu”…   , nu am spus „la cunoașterea deplină a”…   .  Aviz posibililor critici!   🙂  ).  Așadar, snobii trufași ai lumii noastre intelectuale dezavuează cu superioritate un lucru pe care nu-l cunosc, unul la care își blochează accesul.  🙂

Simplitatea se câștigă prin munca de o viață asupra propriei ființe și a limbajului. Și…  Este ca un lac sau ca o fântână cu apă limpede, căruia / căreia nu ai cum să-i vezi capătul.

*

images

Sub lupa „extratereștrilor”. „Extratereștrii” sub lupă.

Standard

*
Mulțumesc „extratereștrilor” care țin micul meu blog sub observație.

Uneori mă laudă, alteori mă acoperă de umori negre. Acasă la ei, la mine în spam. De la caz la caz, de la necaz la necaz. C-așa-i în viață! Din când în când, vin și iau mostre de aici.

Asta mă ajută să-i cunosc mai bine. Spune-mi ce alegi, ca să-ți spun cine ești!

🙂 🙂 🙂

PS. Se întâmplă uneori să-i păcălesc.  Cui nu-i place să-i gâdili artistic egoul?!   Mă laudă atunci lăcrămos. Le mulțumesc.  În rest, ei mă amuză cu gândirea lor umorală și cooperatistă,  mereu. Și iar le mulțumesc. Fain study object, „extratereștrii ” ăștia ai mei! 🙂

*

magnifier-41181_640

Mereu Dumnezeu

Standard

Am citit o splendidă carte, numită „Universul din nimic”, de Lawrence M. Krauss, fizician și, mai ales, un reputat cosmolog. (Editura Trei, 2013, după Ediția în engleză din 2012, traducere de Constantin Dumitru-Palcus)
La pag. 235, el îl citează pe Frank Wilczeck, un fizician care a studiat posibilitățile pe care le au procesele cuantice de a scoate universul din starea informă.
Înainte de a arăta citatul din Wilczeck, reproduc ce spune autorul cărții:
„Procesele cuantice asociate cu particulele elementare din baia de căldură primordială pot să conducă în mod inexorabil un univers gol (sau, în mod echivalent, un univers caracterizat de o simetrie inițială între materie și antimaterie) aproape imperceptibil spre un univers care va fi dominat de materie sau de antimaterie.”
Acum, Wilckzeck (citat din „Scientific American, 1980):
„ Se poate specula că universul a început în starea cea mai simetrică posibil și că într-o asemenea stare n-a existat materie; universul era un vid. A existat o a doua stare, iar în ea a existat materie. A doua stare a avut o simetrie ceva mai mică, dar totodată a avut și o energie mai scăzută. În cele din urmă, o fază mai puțin simetrică a apărut și s-a dezvoltat rapid. Energia eliberată de tranziție și-a găsit forma în crearea particulelor. Acest eveniment ar putea fi identificat cu Big-bangul… Răspunsul la străvechea întrebare : ‘De ce există ceva mai degrabă decât nimic?’ ar fi că ‘nimicul’ este instabil.”

Am figurat în imaginea de mai jos constituenții „nimicului” primordial, materia și anti-materia, drept termeni opuși, supuși logicii dinamice a contradictoriului, elaborată de Ștefan Lupașcu.
Pe „orizontala” lumii noastre, cea în care fizicienii își fac observațiile, la un capăt avem Materia în absolut, la celălalt Antimateria în absolut. (Niciunul nu atinge cota absolută, întrucât sistemul există, se menține. El s-ar distruge prin anihilarea completă a unuia dintre termenii opuși de către celălalt).
Punctul O marchează o zonă de „ruptură potențială” un centru cu mare energie, în care termenii coexistă, „blocându-se” reciproc. (Starea I, „cea mai simetrică posibil”). Acesta este „Nimicul instabil”, căci e foarte previzibil un „salt” al unuia dintre termeni în afara centrului.
Punctul C marchează momentul critic al unei simetrii mai mici și al unei energii mai scăzute (Starea II a lumii noastre). „Câștigă” în competiția din universul nostru materia.

Acum, un pic despre Dumnezeu, o entitate sub formă de complexio oppositorum. Nu un moș cu barbă, exterior lumii. Interpretarea îmi aparține, autorul fiind un agnostic. Schema,  cu care am lucrat și mai sus, îmi aparține, este „Schema dinamicii opuselor”, pe care am descoperit-o prin studii asupra receptării și producerii de texte literar-narative.
Schema mea figurează un fragment din fractalul Dumnezeu. Într-un plan mental și ontologic superior lumii noastre, el este „Nimicul stabil”, care se proiectează la 90 de grade în punctul O, devenind „Nimicul instabil”, capabil să genereze o asimetrie (vezi pct. C) care stă la baza dezvoltării universului. El este, simultan, stabilitate și instabilitate, devenire potențială și actualizată, materie și antimaterie.

PS. S-ar putea urmări analogii cu Dao, ori poate cu conceptul hegelian în devenire.

DAR… cam atât pentru aici și acum. 🙂
.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA